Din rațiuni politice, publicațiile științifice refuză să publice o investigație care demonstrează că o bună parte dintre victimele înregistrate la Kiev în timpul ”Revoluției demnității”, în februarie 2014, au fost ucise de lunetiști aflați în clădirile controlate de extrema dreaptă ucraineană, aliată cu protestatarii, nu de forțele de ordine ale regimului Viktor Ianukovici.
Cercetătorul ucraineano-canadian Ivan Kaceakovski, de la Universitatea din Toronto, a vorbit despre refuzul unei publicații de renume de a include în paginile sale investigația amintită, cu toate că, inițial a considerat-o ”extraordinară”. ”În lumea academică avem de-a face cu multă cenzură politică în privința Ucrainei”, spune Kaceakosvki, într-un interviu pentru The Grayzone. ”Mulți cercetători se tem să întreprindă cercetări bazate pe probe care contravin narațiunilor promovate în Vest despre Maidan, despre războiul dintre Ucraina si Rusia și alte teme legate de conflictul din Ucraina, după anul 2014”, spune el.
În schimb, cei care ”reiau papagalicește narațiunile occidentale”, chiar și atunci când ele contravin dovezilor evidente, sunt lăudați și își pot publica cercetările, spune Kaceakovski.
Kaceakovski nu este un filorus și nu consideră că Ucraina este condusă de un regim neonazist – teza Rusiei lui Putin. El spune că ”neo-naziștii” reprezintă un segment foarte mic din populația Ucrainei, dar Rusia a exploatat faptul că ei au fost integrați în forțele armate ucrainene și au fost tolerați de președintele Zelenski. Koceakovski mai consideră că războiul ar fi putut fi evitat prin implementarea Acordurilor de la Minsk. Însă fosta cancelara Angela Merkel a declarat recent că negocierile în baza Acordurilor de la Minsk nu au fost pentru Vest decât o strategie de a câștiga timp pentru pregătirea armatei ucrainene în vederea confruntării cu Rusia.
De un refuz la publicare s-a lovit și o altă cercetare al lui Kaceakosvki, legată de masacrul de la Odesa, din 2014, când mai mulți militanți rusofoni au fost ademeniți de ultranaționaliștii ucraineni în Casa Sindicatelor din oraș, care a fost apoi incendiată.
Kaceakovski își fundamentează cercetările pe multe înregistrări video din perioada ”Revoluției demnității”, pe urmele lăsate de gloanțe pe fațada clădirilor, din care încearcă să deducă direcția din care s-a tras asupra protestatarilor. ”Cu foarte puține excepții, jurnaliștii nu au relatat despre imaginile cu lunetiștii aflați în tabăra protestatarilor și despre mărturiile lor, precum și ale celor răniți în timpul protestelor și despre alte sute de mărturii despre acești lunetiști care nu erau de partea regimului Ianukovici”, spune Kaceakovski.
Concluzia studiilor lui Kaceakovski, unele dintre ele publicate (spre exemplu, în Journal of Labor and Society) este că masacrul de la Kiev a fost ”o operațiune sub drapel fals de succes, organizată și executată de elemente ale conducerii Maidanului și de grupuri camuflate de lunetiști, cu scopul de a înlătura regimul și de a prelua puterea în Ucraina”.
Kaceakovski prezintă 14 înregistrări video dintre care cel puțin zece demonstrează că luneștii se aflau în clădiri controlate de grupările ucrainene de extremă dreapta, iar acești lunetiști îi luau în colimator pe protestatari și trăgeau asupra forțelor de ordine. Mai multe imagini sincronizate încearcă să demonstreze că forțele de ordine ale regimului Ianukovici, acuzate inițial că au comis masacrul, nu trăgeau asupra protestatarilor, ci în copaci, în pereții clădirilor și în caldărâm, în încercarea de a potoli mulțimea. Forțele de ordine au tras și spre ferestrele clădirilor controlate de extrema dreaptă, acolo unde se aflau lunetiști.
Cercetările lui Kaceakovski au o miză importantă, pentru că în toamna acestui an urmează să se dea verdictul final în procesul masacrului de la Kiev din 2014. Sute de martori, inclusiv 51 de protestatari care au fost răniți, au depus mărturie că au fost atinși de gloanțe trase din clădirile controlate de extrema dreaptă. Unii au spus că i-au și zărit pe lunetiști. Mărturiile sunt confirmate de experți în balistică. ”Acuzarea a negat că au existat astfel de lunetiști și nu i-au investigat. Justiția ucraineană nu este independentă și deciziile ei se bazează deseori, în special în asemenea cazuri politizate, pe directivele primite de la Administrația Prezidențială. Este o situație dificilă pentru judecători. Sunt multe amenințări din partea extremei drepte pentru ca membrii forțelor de ordine să nu fie achitați”, spune Kaceakovski. Având însă în vedere numărul uriaș de victime al războiului cu Rusia, este puțin probabil ca legitimitatea regimului de la Kiev să aibă de suferit, indiferent de verdictul justiției în cazul ”Revoluției demnității”.
Cazul masacrului de la Kiev din 2014 este foarte sensibil și pentru că în Ucraina au apărut declarații ale unor lideri ai extremei drepte care contrazic versiunea oficială despre ”Revoluția demnității” și despre rolul jucat de Statele Unite, în special prin Victoria Nuland. În 2017, Gazeta.ua recenza un volum despre Revoluția demnității în care apăreau declarații ale lui Oleg Tiagnibok, lider al partidului de extremă dreapta Svoboda (Libertatea) și de ale adjunctului sau, Ruslan Koșulinski. Ei sugerează că acțiunile lunetiștilor din clădirile controlate de extrema dreaptă au fost coordonate împreună cu Statele Unite. Tiagnibok spune că a fost șocat să vadă că, după ce s-au înregistrat primele victime în Maidan, reacțiile internaționale au fost aproape zero. ”De ce nu este nicio reacție? Nu este suficient?”, spunea Tuiagnibok, în 2014, după moartea primilor patru protestatari.
Koșulinski, adjunctul său, a discutat despre ce număr de victime ar trebui să se înregistreze pentru ca Occidentul să înceapă să ceară înlăturarea de la putere a regimului Ianukovici. ”Au vorbit despre primii morți – 5, 20…100? Când va fi de vină guvernul? În cele din urmă, s-a căzut de acord asupra cifrei de o sută de morți. Nu a fost nicio presiune. Nu au fost sancțiuni. Au așteptat până s-a ajuns la o sută de morți. Dacă sunt mulți morți, atunci se poate da vina pe guvern, pentru că a trecut de linia roșie, pentru că autoritățile nu ar trebui să permită asemenea crime în masă”, spunea Koșulinski, citat într-un volum apărut în 2017 și prezentat la acea vreme de Gazeta.ua.
Aceeași sursă îl citează pe Oleg Ribaciuk, fost șef de cabinet al președintelui Viktor Iușcenko, în perioada 2005-2006, apoi șef al unui ONG ucrainean finanțat de miliardarul american Pierre Omidyar (fondatorul eBay) prin intermediul USAID (Financial Times a scris că USAISD a jucat un rol important în organizarea si desfășurarea protestelor de la Kiev din 2014). Ribaciuk spune: ”S-a dovedit că americanii erau singurii care puteau acționa repede, pentru că au cele mai organizate grupuri de influență informale. M-am întâlnit cu Nuland, am luat-o după umeri și i-a spus că, după replica „fuck EU”, antiamericanismul ucrainenilor a dipărut. Nuland a fost plăcut surprinsă. Biden a spus că le-a vorbit europenilor pe același ton. De fapt, americanii sunt cei care l-au oprit pe Putin. Zbigniew Brzezinski îmi spusese, cu doi ani înainte, că NATO nu ar putea face așa ceva, că NATO nu poate organiza nici măcar un exercițiu cu 4.000 de militari”.
Morții de la Kiev au dus și la prăbușirea unui acord între regimul Ianukovici și protestatari mediat de UE, un acord prin care Ianukovici se angaja să pună capăt crizei prin alegeri, în 2015. ”În timpul întâlnirii Consiliului Maidanului, ministrul de Externe al Poloniei, Radoslaw Sikorski, a spus că trebuie să susținem acest acord, altfel vom muri cu toții”. Acordul a fost semnat, însă a picat după ce au fost uciși oamenii în Maidan – niciun acord nu se poate baza pe vărsare de sange”, se mai arată în cartea citată de Gazeta.ua. (Radoslaw Sikorski este cel care a postat pe Twitre mesajul ”Thank you USA”, imediat după aruncarea în aer a gazodictului Nord Stream, la finalul lunii septembrie 2022.)
Morții din perioada Maidanului de la Kiev au forțat căderea regimului Ianukovici și au legitimat regimul pro-occidental. Contestarea versiunii oficiale a crimelor comise în timpul protestelor din februarie 2014 înseamnă a pune sub semnul întrebării legitimitatea regimului ce a urmat. A face acest lucru în plin război între Rusia și Ucraina înseamnă a sabota eforturile de război ale Ucrainei, un război care, prin noi vărsări de sânge, ajută la definirea națiunii ucrainene. Însă, așa cum spune istoricul David Marples (altfel foarte critic cu cercetările amintitului Kaceakosvki), este nevoie de noi investigații privindu-i pe lunetiștii din februarie 2014, câtă vreme versiunea oficială a evenimentelor este problematica și există probe că au existat grupuri de lunetiști inclusiv în tabăra antiguvernamentală”.
Rolul extremei drepte din Ucraina în evenimentele din februarie 2014 poate explica și conflictul ce a urmat în țară. O altă cercetătoare de origine ucraineană, Olga Baysha, spunea, în aprilie 2022: ”Unitatea dintre liberali și acești luptători a fost esențială pentru transformarea unui protest civic într-o luptă armată pentru răsturnarea neconstituțională a guvernului. Rolul naționaliștilor a stat însă și la baza apariției mișcării anti-Maidan din estul Ucrainei, care se împotrivea loviturii de stat. În parte, ceea ce observăm astăzi este urmarea tragică a acestei alianțe nefericite”.
The post Ucraina la momentul ”cine-a tras în noi” appeared first on Cotidianul RO.